Bethel Blog

Raspuns la intrebarea: “Dumneavoastra mergeti cu aghiazma de Anul nou?”

N-am stiut decat ca aceasta expresie a lui tata anunta fulgere si tunete, ca la timpul probabil. Iata “adancimile” traditiei ortodocse” din care vine expresia.Inca o dovada de paganism strecurat in loc de spiritualitate.
Preluare din:

Ghidul practic al crestinului ortodox: Ce trebuie sa stim despre casa crestinului, de preot CONSTANTIN COMAN
Ce inseamna cuvantul “Aghiasma” (Aiasma)?

Cuvantul este grecesc (aghios) si inseamna Sfintire. La noi, prin aghiasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru Sfintirea ei.

De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?

De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna (more…)

Intrebare: De ce fug evanghelicii de “traditiile stabilite de Biserica istorica”? Cum este posibil ca sa luati de la Biserica Biblia, al carui canon a fost alcatuit de Biserica, si sa refuzati celelalte randuieli stabilite de Biserica de-a lungul veacurilor?

Raspuns: Biserica nu ne-a dat Biblia, ci Dumnezeu ne-a dat Biblia. Biserica doar a “recunoscut-o”, asa cum autoritatea de stat emite certificatul de nastere dupa nasterea unui copil. Nu cunosc inca nici un copil care sa fi fost nascut de sfatul popular sau de primarie … Este foarte gresit sa spunem ca Dumnezeu este Tatal nostru si Biserica este mama noastra! Biserica, si toti credinciosii ei, a fost nascuta de Christos, prin Duhul Sfant, dupa voia Tatalui. Numai Dumnezeu, in totalitatea Sfintei triunitati, are fii si fiice. Crestinii nu sunt “nascuti” de Biserica si nu sunt supusi hotararilor ei, decat in masura in care acestea sunt hotararile lui Dumnezeu comunicate prin Cuvantul lui fara greseala, Biblia. Numai Biblia nu greseste. Biserica, in invataturile si practica ei a gresit de foarte multe ori de-a lungul istoriei si persista si astazi intr-unele din greselile ei.

Vom incerca aici sa semnalizam celor dornici de adevar, citeva din “ratacirile” uneia dintre Bisericile istorice: Biserica Romano-Catolica. Pe cit posibil vom cauta sa citam din lucrarile celor care stiu “din propria experienta” ce merge rau.

Elogiul nebuniei

Erasmus de Rotterdam, un mare umanist care a ramas pana la moarte in randurile catolicismului, a criticat “dinauntru” abuzurile si “falsurile” din Biserica Romei. Iata ce scria el in lucrarea “Elogiul nebuniei” (1511): (more…)

Introducere:

De curind, in dorinta de a stabili un dialog intre reprezentantii Bisericii istorice romane ortodoxe si “noii venitii” neoprotestanti, cineva m-a rugat sa cladesc un capat de pod pe care sa putem incepe o discutie. Cererea s-a suprapus cu o rugaminte a unui frate baptist nemultumit cu atmosfera de “distractii” din Biserica de a-i defini conceptul de “sacru” in caracterizarea Bisericii. Am citit citeva lucrari si am asternut pe hirtie un scurt “cuvint introductiv” la o discutie pe care cititorii acestor rinduri o pot face mai larga si mai interesanta. Va invit deci la lectura si la … complectari. (more…)

Intrebare: “Frate Daniel, sotia ta poarta podoabe? La tine in Biserica se poarta inele, cercei si lantisoare?”

Raspuns: Foarte multe din deprinderile care ne caracterizeaza viata noastra crestina sunt preluate fara nici un fel de contestare de la parintii nostrii. Faptul ca “la noi asa se face” a fost suficient pentru a hotari si a pune capat oricarei dispute.

Veniti in America (lumea libera), crestinii romani au fost confruntati cu peisajul unui crestinism evanghelic in care multe din lucrurile “tabu” de acasa, erau solutionate si practicate “altfel”. Printre aceste practici controversate este si purtarea bijuteriilor. Pragmatismul nostru social a facut ca multi crestini evanghelici romani sa adopte practica “americana”. Schimbarea nu s-a datorat unor schimbari de convingeri bazate pe un studiu biblic, ci pe faptul ca sotiile marilor “personalitati” din lumea evanghelica americana poarta astfel de bijuterii. Pentru romanul incorsetat acasa de tot felul de interdictii, faptul ca sotiile lui Billy Graham, John MacArthur, Jack Smith si altii poarta podoabe a fost suficient ca sa se “elibereze” si “emancipandu-se” sa se poarte “ca americanii.” Ce-i de facut ?

In loc sa ne sfasiem unii pe altii prin certuri fara sfarsit, eu va propun o incursiune pe paginile Bibliei. Care este adevarul biblic despre aceasta practica? (more…)

(prelucrare dupa Stott)

Chiar toate si totul trebuie acceptat fara discermanant in Bisericile romane de dupa “revolutie” ?

Post modernismul isi are si el … “falitii” lui. Cineva trebuie sa mai scrie cu creta pe trotuarele drumurilor noastre cateva semne de circulatie. Iata contributia unui teolog plin de bun simt si de evlavie.

“Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos;
toate lucrurile imi sunt ingaduite,
dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine”

“Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.
Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc” - 1 Corint. 6:12; 10:23

Apostolul Pavel a fost prin excelenta un apologet al crestinismului. Mintea lui patrunzatoare era la curent cu toata gindirea vremii. Educatia erveiasca il familiarizase cu cele mai inalte si mai distilate concepte religioase. Cetatenia romana si simpatia lui pentru Roma ii daruise viziunea imperiului. Pasiunea pentru cunoastere il deprinsese cu filosofiile aflate atunci la moda. In toate acestea, relatia lui personala cu Hristos i-a fost arbitrul suprem. Crestinismul lui Pavel nu a fost denaturat de celelalte lucruri, ci mai degraba le-a influentat pe toate, dindu-le o coloratura distincta. Pavel L-a asezat pe Christos ca Domn peste toate lucrurile si a privit spre toate prin El, cautind sa mintuiasca totul si toate. Mesajul lui Pavel a fost din aceasta cauza un paradox perpetuu, apostolul acceptind si negind in acelasi timp cele mai inalte valori ale vremii sale. Pavel a fost un dusman declarat fata de tirania preotiei evreiesti, dar n-a lepadat conceptul preotiei, ci l-a rascumparat aplicindu-l la “preotia universala a sfintilor”. Apostolul da semne evidente ca este un admirator al ordinii si slavei din imperiul Roman care cuprinsese toata lumea, dar nu se poate opri sa nu-i aplice o corectie, visindu-l sa ajunga o fraternitate a tuturor, o Imparatie glorioasa sub autoritatea unui singur Cap: Isus Christos. Pavel este captivat de spiritul analitic si de supranaturalul idealist din filosofia greaca, dar se ridica deasupra ei, incercind s-o aduca cu picioarele pe pamint si s-o curateasca prin lumina adevarului adus de Christos. (more…)

Visam ceea ce-am fost, visam ceea ce-am vrea sa fim, visam ceea ce ne spune Dumnezeu.

Cineva m-a intrebat de ce la noi, la baptisti, nimeni nu vorbeste despre vise. Am sa incerc sa o fac acum, dupa ce am cercetat putin acest subiect si mi-am facut cat de cat o parere personala.

Vise, vise, vise …

Nu, nu-i vorba de visele pentru implinirea carora trudim de dimineata pana seara, ci de acelea pe care le traim in timpul odihnei de seara pana dimineata. De unde vin aceste vise? Ce mesaj au ele? Ce putem sa invatam din ele? Cat de mult trebuie sa ne lasam influentati de mesajul lor?

Oamenii au diferite pareri si diferite atitudini in problema viselor. Unii le ignora pur si simplu, altii le noteaza, le interpreteaza si le trambiteaza ca pe niste comunicari supranaturale. Tatal meu, Vasile Branzei n-a crezut niciodata in valabilitatea viselor. Mama mea insa, Carolina Branzei, l-a facut sa se clatine in aceasta convingere nu cu argument teologice, ci pentru ca unele din visele ei au avut incapatanarea … sa se implineasca. Ce spune despre aceasta problema Biblia, cartea pe care ne-a lasat-o Dumnezeu ca sa-L intelegem pe El si ca sa ne intelegem pe noi insine?

Ei bine, Biblia ne spune ca aceste vise pot avea cauze diferite: cauze biologice, cauze psihologice, cauze teologice. Sa le luam pe rand … sau mai bine sa incercam mai intai sa vedem ce sunt visele. (more…)

Frate Daniel, as dori sa-mi raspundeti la o intrebare. Ma framanata ceva si nu stiu cui sa ma adresez si cred ca dumneavoastra puteti sa ma ajutati. Sunt logodita. Logodnicul meu are 29 de ani si suntem amandoi la scoala in alta localitate. Ma deranjeaza faptul ca mama sa il suna zilnic (dimineata, la pranz si seara de cele mai multe ori), dar sa zicem ca doar o data pe zi. I-am spus ca ma deranjeaza si ca eu cred ca nu si-a taiat ombilicul. Imi spune :”E mama mea.Ce vrei?”Nu stiu daca e bine sa fiu suparata sau nu. Cum ar trebui sa ma raportez la aceasta situatie? Va rog sa-mi raspundeti.

Raspuns: Se pare ca baiatul acesta se afla intre DOUA femei posesive: mama si logodnica!
S-ar putea ca situatia sa ramana asa si dupa casatorie. Cred ca baiatul va trebui sa aleaga sau fata va trebui sa aleaga. Mama se pare ca a ales deja.

Daniel Branzai

P.S. - Am crezut ca este clar, dar cineva m-a rugat sa-mi clarific raspunsul. Iata-l in varianta “mai clara”:

O mama inteleapta (viitoare soacra) ar cauta sa vorbeasca mai mult cu logodnica (viitoarea nora) decat cu baiatul ei (pe care se presupune ca-l cunoaste). Pentru ca nu o face, eu deduc un atasament nesanatos fata de baiat si o posibila panica in fata unei logodnice care pare ca i-l fura.  Daca baiatul nu va sti sa-si aseze mama in linistea si separarea necesara intemeierii unei noi familii, logodnica va face bine sa-l lase cu mama lui cu tot.